Arhive etichetă: sora

Am acelasi copil. Din nou.

Un material de: Vanda Lizeh

De multe ori ne amintim asa, cu oarecare tristete si melancolie, de perioada in care copiii nostri erau bebelusi. Cand erau mici si pufosi si miroseau a lapte. Si puteai sa-i smotocesti si sa-ti indesi nasul in pielea lor moale fara sa se uite urat la tine si sa-ti spuna Mami, nu ma milosi ca io fac teaba, ia uite ce de teaba am. Si nu-l invatasera inca pe nu. Mai ales cand nu-l invatasera pe nu. 

Dar se pare ca eu am noroc. Am primit din nou acelasi copil. Da, stiu. In primele doua saptamani daca ma intreba cineva cum e Juniorul si daca seamana cu sora-sa ziceam ca-i complet diferit. Ca uite cum e el mai linistit si mai zen si domol si sigur sigur nu o sa fie o bomba de energie cum fusese sora-sa. Nu ca mi-a displacut cum fusese Vanda Mica, dar cum nu era genul de copil low maintenance, pentru noi a fost greu. Sau hai sa nu spun greu… sa-i zic antrenant.

Eu eram mereu femeia aia zaluda, transpirata toata al carei copil voia cand sus, cand jos, dupa care trebuia sa fug la locul de joaca pentru ca ea pleca in patru labe in directie opusa, care daca adormea in brate se trezea in secunda doi daca ma asezam, care… ma rog, cred ca stiti tiparul… Pun pariu ca 75% dintre cititoare au astfel de copii si stiu cat e de greu sa te tii de asa un cocktail de energie, mai ales daca si al vostru mergea in 4 labe la 5 luni si se ridica de toate cele pe la 6 si ceva, cand alti copii inca stateau linistiti iar mamele lor erau (inca) netranspirate, cu parul poate uscat si frumos aranjat, cu tricourile uscate pe ele. Cand auzeam cum cate o mama apuca sa faca un dus sau curatenie in casa cat ii dormea copilul, mi se parea din filme. Si acum mi se pare la fel.

Dar sa revenim la Junior. Care nu. Nu e linistit. Si nu. Nu e domol. Care asemeni sora-sii isi tine capul de la nastere si la o luna (wow, a trecut deja o luna??!?!) sta pe coate. Care vrea doar in brate si daca se poate si plimbat prin casa. Care se trezeste din somn in secunda in care l-ai pus jos. Care nu accepta lucrurile decat in termenii lui, altfel vocifereaza tare. Care urla de ne stie tot cartierul daca ajunge sa-i fie foame (noroc ca acum sunt trecuta deja prin asta si ma prind de semnalele initiale. Care nu poate fi amanat nici macar o secunda (ma intreb oare cum functioneaza astfel de copii care sunt hraniti cu biberonul… pai cred ca ar pica tavanul pe noi sa fie nevoie sa astepte pana ii pregatesc eu un biberon). Care doreste sa fie mereu in centrul vietii de familie. Care e la fel de high maintenance.

Sunt si mici diferente. El nu urla la baie (dar pe de alta parte nici Vanda Mica nu mai urla cand am bagat-o in Tummy Tub), el ma lasa (inca) sa stau jos dupa ce a adormit (in brate), el ragaie si se partaie (diva nu ragaia niciodata, iar parturi abia acum face… si cand face, faaaaaceeee), el regurgiteaza (sora-sa nu regurgita aproape deloc) si el nu accepta sa stea in patutul lui de bebelu s nici 3 minute (in timp ce sora-sa isi facea somnul dintre 9 seara si 1 noaptea acolo si ar mai fi dormit in el, daca nu as fi luat-o la noi in pat). De fapt, din maternitate a refuzat categoric patutul de acolo, asa ca de cand s-a nascut si pana in prezent, a dormit la pieptul meu. Ma rog, sa nu fiu carcotasa… In ultima vreme a inceput sa fie de acord sa-l mai pun langa mine in pat in timp ce doarme, ba chiar sa si plec de langa el cand si cand. Si el plange mai putin. Dar sunt convinsa ca si ea ar fi plans mai putin daca as fi fost eu atunci cum sunt acum.

Foto: weheartit.com

Citeste aici continuarea materialului.