Arhive etichetă: psiholog

Cat de stresat este cel mic

Tu ai idee cat de stresat este copilul tau, sau poti realiza cand se intampa acest lucru? Iata ce spune un studiu de specialitate.

Ca parinte, cel mai probabil ai experimentat senzatia de stres de mai multe ori, dar oare poti stii de cate ori s-a simtit stresat copilul tau? Cel mai probabil, nu! Studiul a fost efectuat pe 432 de parinti si copiii lor cu varste cuprinse intre 5 si 13 ani.

Parintii au fost rugati sa raspunda pe o scara de la 1 la 10 la intrebarea „Cat de stresat sunteti?” Apoi sa raspunda la aceeasi intrebare, insa referindu-se la cat de stresati cred ca sunt copiii lor. Aproximativ 1 din 5 parinti a raportat un nivel maxim de stres (10 din 10) si 57% din parinti au scorat stresul intre 7 si 10. Cu toate acestea, aproape jumatate (48%) dintre parinti au sustinut ca stresul copiilor lor este sub nivelul 4.

72% dintre copii au expus comportamente negative, relationate cu stresul, incluzand peroiade lungi de plans, contradictii si anxietate. Multi copii au si simptome fizice precum durerile de cap, de stomac, cosmaruri sau lipsa poftei de mancare.

Copiii mici nu pot discuta despre stres in termenii pe care ii intelegem noi, sustin pediatri. Asadar, parintii risca sa nu „auda” cand copilul lor este stresat. Cu toate acestea, desi cei mici nu se pot exprima prin cuvinte, ei o pot face prin comportament.

Studiul demonstreaza ca multi parinti asociaza stresul copiilor cu scoala sau temele pe care cei trebuie sa le faca dupa programul scolar. Pe de alta parte, 51% dintre parinti considera ca si prietenii pot fi factori de stres, asa cum poate fi si mediul familial. Cu alte cuvinte, stresul din jurul copilului ii influenteaza starea.

Nivelul de stres este ascendent, pe masura ce copilul creste, conform studiului, ceea ce face ca problema sa devina de si mai mare importanta pentru parinti. Acestia trebuie sa fie atenti si sa recunoasca si cel mai mic aspect care ar putea indica faptul ca cel mic este stresat.

Sursa foto: pinterest.com

Controleaza-ti poftele pe durata sarcinii

Un psiholog, un nutritionist si un profesor de yogilates te invata cum.

Sfatul psihologului: calmeaza-ti anxietatea

Perioada sarcinii iti va aduce o multime de schimbari la nivel hormonal si fluctuatii care iti vor afecta dispozitia. „Adevarul este ca nu exista la nivel psihic un corespondent real pentru pofta de ceva. Nevoia de a rontai sau de a manca un anumit lucru vine mai degraba dintr-o stare de anxietate care se traduce prin nevoia de ceva linistitor, adica, de cele mai multe ori ceva bun de mancare”, spune psihologul Andreea Dirzu. „Atunci cand te confrunti cu o stare de neliniste, incearca sa te linistesti prin altceva decat mancare nesanatoasa. Imaginatia este cea mai buna arma in acest demers. Un alt truc pe care il poti folosi pentru a-ti distrage atentia in primele 10 minute ale poftei, cele mai importante din proces, ar fi sa incerci exercitii de relaxare, aromaterapie sau chiar sa telefonezi unui prieten.

Sfatul nutritionistului: mananca rational

„Pofta este o senzatie care apare chiar si in afara sarcinii, insa ea trebuie controlata, ca sa nu mananci mecanic. Satisfacerea poftei intr-o maniera inconstienta duce la supraalimentare, prin cresterea aportului caloric total. Asta pentru ca alimentele preferate sunt, de obicei, hipercalorice: grasimi, zahar sau o combinatie intre acestea”, spune dr. Anda Avramescu, medic nutritionist.

Gustul si preferintele alimentare se modifica pe durata sarcinii, mai ales din cauze hormonale. Iar printre cele mai comune pofte ale gravidelor, din experienta nutritionistului Anda Avramescu, sunt cea de ciocolata, inghetata si muraturi. Insa, pentru ca poftele nu se bazeaza pe o nevoie reala a mamei sau a fatului, ci sunt o dorinta urgenta pentru un anumit tip de aliment, ele nu trebuie neaparat satisfacute.

Sfatul profesorului de yogilates: conecteaza-te cu tine

Carlos L’Abbate, profesor de yogilates la World Class, iti propune o tehnica mai putin conventionala, anume aceea de a te conecta cu iubirea pe care o porti. „O viitoare mamica are nenumarate temeri, fiind unul dintre motivele pentru care se refugiaza in poftele pentru diferite alimente. Insa are si un sentiment sporit de iubire, iar aceasta tehnica o va ajuta sa il adanceasca, redirectionand energia dinspre pofte”, spune Carlos.

„Astfel, vei ajunge sa-ti constientizezi corpul, fara sa te gandesti la el, ci simtindu-i vitalitatea. Apoi, peste cateva secunde te poti conecta cu bebelusul. Si, in acest caz, nu te vei gandi in mod direct la copilul tau, ci il vei simti cu o minte «silentioasa».

Citeste mai mult aici.

Modulul – Emotiile ma perturba. Ce fac?

Copilul tau se infurie usor? Sau ii este greu sa isi exprime emotiile?

Vrei sa il ajuti pe copilul tau sa invete sa de exprime si sa isi construiasca relatii armonioase? Iti doresti sa invete de mic cum sa comunice fara conflicte? Iti doresti sa aiba mai multa incredere in el?

Atunci iti invit copilul la atelier! Pentru ca invatam la scoala multe lucruri, insa nu invatam si cum sa comunicam pentru a avea relatii armonioase, pentru a depasi conflictele si dezamagirile, pentru a ne realiza visele. Tocmai de aceea te invitam sa ii acorzi copilului tau sansa de a invata de mic cum anume sa comunice pentru a-si putea construi o viata implinita, cu energie si creativitate.

CAND?

4 ore cu copiii – sambata 4 si 11 iunie 2016, intre orele 10:30-12:30.

1 ora si jumatate cu parintii – Miercuri 15 iunie 20 aprilie, ora 19:00 va invit si la o intalnire cu parintii (optional). Pentru ca bunele obiceiuri de comunicare le putem pastra mult mai bine impreuna in familie.

PENTRU CINE?

Copii cu varsta intre 10 si 14 ani (in ciclul gimnazial) si parintii lor. Grupul va fi format din maxim 7 copii.

 CUM LE ESTE DE FOLOS COPIILOR ATELIERUL?

  1. Vor afla cai pentru a exprima emotiile intr-un fel in care sa nu devina violenti fata de altii sau fata de ei insisi.
  2. Vor descoperi moduri de a depasi situatiile conflictuale astfel incat sa nu piarda din energie si stima de sine,
  3. Vor avea oportunitatea sa puna in cuvinte ceea ce traiesc si ceea ce simt, mai degraba decat sa izbucneasca, sa intre in conflicte sau sa dezvolte comportamente atipice / boli ca expresie a unor probleme interioare pe care nu ar fi stiut cum sa le exprime,
  4. Vor exersa cum anume sa comunice pentru a putea construi si intretine relatii armonioase cu prietenii, colegii, si adultii din viata lor.

Parintii vor primi la sfarsitul fiecarei intalniri descrierea instrumentelor deprinse la atelier, cu exemple si articole, si vor putea adresa intrebari concrete la intanirea cu parintii pentru a afla mai multe.

CARE SUNT TEMELE PE CARE LE VOM ABORDA?

  • Primul pas, sa ne recunoastem emotiile, care sunt prietenii nostri
  • Care sunt modalitatile prin care ma pot elibera de furie pastrand relatiile mele nepoluate cu mesaje toxice
  • Ce se ascunde in spatele furiei
  • Copiii vor fi invitati sa aduca exemplele lor concrete si pornind de aici vom gasi si vom exersa moduri noi de a face fata provocarilor permanente legate de emotii.

CUM SE VA DESFASURA ATELIERUL

  • prin joc, povevste si exercitiu vom deprinde cum sa folosim comunicarea relationala
  • copiii se vor exprima si vor comunica prin joc de rol, desen, modelaj, lucru in echipa
  • vom profita de toate oportunitatile pentru a exersa cum sa comunicam relational, in loc de a reactiona si dauna relatiilor.

CU CINE?

Cati Calin este psiholog si trainer in comunicare relaţională la Centrul de dezvoltare personala AmaneSer. Este mama de 9 ani si are o experienta de 10 ani in cursuri si consultatii de comunicare relationala, ca moderator de grupuri de dezvoltare personala, programe de formare special concepute pentru copii, profesori, educatori, parinti si organizatii. Articolele ei sunt aici. Articole pe site-ul Itsy Bitsy aici.

CAT COSTA? CUM SE FACE PLATA?

200 lei pentru fiecare modul de 5 ore, (4 ore cu copiii si o ora cu parintii), achitaţi in numerar la sediul nostru sau virament bancar in contul RO94BACX 0000 0006 0560 6000 deschis la Unicredit Bank, suc. Norilor pentru SC Amaneser Training SRL.

Rezervarea locului se face prin plata.

Reduceri – 350 lei pentru 2 frati,

5% reducere (190 lei) pentru copiii care au mai participat la atelierul organizat de Centrul AmaneSer.

UNDE SE DESFASOARA?

La sediul nostru din str. Matei Basarab 104, bloc 72, sc. 3, et. 2, ap. 77, sector 3, Bucuresti (zona Piata Muncii).

DETALII SI INSCRIERI

0723.396.368,  021.327.54.45, amaneser@amaneser.ro, www.amaneser.ro

CE SPUN CEI CARE AU PARTICIPAT

Copil: „Mi-a placut cel mai mult pentru ca am invatat jucandu-ne. Cu totii am fost mai relaxati si am putut sa ne exprimam liberi.”B.S.

Parinte:  „Imi place ca se exemplifica totul, emotiile pot fi aratate cu ajutorul obiectelor sau desenate. Sunt expuse si discutate cazuri concrete, se joaca, stabilesc relatii. Atelierul este foarte atractiv si folositor atat pentru copii, cat si pentru parinti. Imbunatateste relatie parinte-copil si copil-copil.”B.C.

„Multumim foarte mult. Copilul meu deja aplica confirmarea si a invatat foarte multe de la tine. Multumim de ajutor.”H.O.

Copilul care fura

Copilul mic care isi insuseste ceva care nu-i apartine poate sa nu inteleaga clar dreptul de proprietate sau poate ca are o dificultate in stapanirea dorintei. Furtul este adesea cauzat de imaturitate, mai degraba decat de o problema a dezvoltarii morale.

Copilul mai mare care fura se poate simti privat si crede ca are dreptul sa ia tot ce-si doreste. Furtul repetat poate face parte dintr-un anumit stil pe care copilul l-a dezvoltat cand s-a simtit lipsit de valoare, neinsemnat sau rautacios. Acest tipar poate evolua dintr-o incapacitate de a solicita adultilor si copiilor de aceeasi varsta ajutorul pentru a face fata acestor sentimente.

In cazul unui tipar al furtului repetitiv, poate fi vorba de o problema emotionala, cum ar fi depresia sau modificarile dispozitiei, ori o problema de impulsivitate.

Interventie posibila:

  • Intreaba-te impreuna cu copilul: “De ce oare tu, o fata care poate fi cinstitta si care intelege ca a fura este gresit, n-ar fi cinstita si de data asta?”;
  • Ofera-i consecintele firesti, cum ar fi punerea copilului sa inapoieze sau sa inlocuiasca ce a furat si sa prezinte scuze persoanei de la care a furat;
  • Daca furtul face parte dintr-un tipar de dificultati, cum ar fi razvratirea, incendierea sau mintitul, apeleaza la ajutor de specialitate.

Sursa: Ajuta-ti copilul sa revina pe calea cea buna, Kenneth H. Talan, Editura Trei

Sursa foto: weheartit.com

 

Ce facem cand copilul este gelos?

Aceasta emotie este un amalgam dureros de dorinta, dezamagire, rusine, furie si frica. De obicei, este legata de o relatie triunghiulara: copilul poate fi gelos pe o persoana care are un anumit tip de relatie cu o a treia persoana; vrea sa aiba si el acea relatie si se simte privat.

Copilul isi poate imagina ca a fi in relatie cu cineva constituie o sursa de satisfactie deosebita, placere si mandrie pentru persoana pe care este gelos. El poate crede ca relatia dorita l-ar proteja de dezamagire, rusine, furie si frica. O fantasma similara, de protectie, se poate afla si la baza invidiei, care este legata de gelozie si adesea o insoteste. De obicei, invidia este orientata asupra unor anumite lucruri sau trasaturi pe care le are o persoana si pe care persoana invidioasa doreste sa le aiba.

Rivalitatea dintre frati este una dintre cele mai timpurii traiti ale geloziei. Gelozia conduce mai departe catre simtirea nevoii de a avea, dar fara a capata, un anumit tip de relatie cu unul sau cu ambii parinti. Copilul gelos se asteapta ca relatia cu unul sau cu ambii parinti sa-i ofere sentimente constante de siguranta, confort, afirmare si placere, care par imposibil de obtinut in alt mod.

Adesea, gelozia are viata scurta. Ea devine o problema cand copilul arata o gelozie excesiva si persistenta si-si imagineaza ca doar o anumita relatie (persoana) il poate face fericit.

Interventie posibila:

  • Intelege ca gelozia este intim legata de gestionarea sentimentelor de rusine, frica si dezamagire. Acest lucru te poate ajuta sa-i raspunzi copilului cu mai multa empatie;
  • Daca rivalitatea frateasca pare sa fie mai puternica decat iubirea si cooperarea dintre frati, abordeaza aceasta problema creand prilejuri pentru interactiuni placute. Nu tolera rivalitatea intensa dintre frati ca fiind “ceva firesc”;
  • Daca fiica sau fiul tau este geloasa/ gelos pe o anumita relatie sau persoana, ajuta copilul sa reduca intensitatea geloziei prin recunoasterea si exprimarea dezamagirii, a rusinii, a furiei si a fricii care exista in alte sfere ale vietii lui;
  • Sa ai in vedere o terapie pentru situatiile de gelozie intense care creeaza probleme majore in cadrul relatiei.

Sursa: Ajuta-ti copilul sa revina pe calea cea buna, Kenneth H. Talan, Editura Trei

Sursa foto: weheartit.com

Hiperactivitatea

Prescolarul tau este un ghem de energie si “indragostit” de lume. Sunt atat de multe lucruri noi! La aceasta varsta, actiunea pare sa fie modalitatea lui principala de-a realtiona cu lumea, la fel cum era “activitatea orala” pentru sugar. Capacitatea copilului tau de a amana actiunea si de a-si gestiona impulsurile creste simtitor in aceasta perioada de dezvoltare. Si este nevoie ca ea sa se dezvolte astfel incat, in urmatoarea etapa de crestere, el sa fie pregatit pentru scoala.

Unii copii care au un nivel anormal de mare al activitatii pot fi initial considerati ca “Hiperactivi” de catre educator, in special cand au avut unele experiente de socializare cu alti copii de la cresa. Astfel de copii pot sa nu fie considerati “anormal de hiperactivi” (ceea ce inseamna diagnosticarea cu tulburarea de hiperactivitate/ deficit de atentie -ADHD) pana la inceperea scolii primare. Acest fapt poate fi cauzat de toleranta crescuta fata de activitatile de la gradinita, de faptul ca hiperactivitatea are un nivel moderat (si care poate fi gestionat cand copiii nu trec prin perioade lungi de stat jos) sau de faptul ca cel mic poate respecta indeajuns regulile, astfel incat sa nu manifeste o problema de comportament cand exista reguli clare si organizare.

In cazul in care copilul este hiperactiv (indiferent daca este sau nu diagnisticat cu ADHD), asigura-te ca are suficiente supape de eliberare fizica, precum si indrumare ferma si intelegatoare si limite pentru latura sa impulsiva. Acest lucru ii va acorda ragazul de a castiga un control mai bun la nivelul de activitate si al impulsurilor si de a reduce riscurile de a-si forma o imagine de sine negativa, din cauza ca energia si impulsivitatea crescute ii fac probleme.

Pentru un copil de pana la sase ani considerat hiperactiv, tratamentul medicamentos este utilizat doar ocazional, deoarece este adesea dificil sa se faca distinctia intre activitate normal intensa si hiperactivitate problematica.

Unii copii, care initial par ca sunt pur si simplu hiperactivi, pot prezenta alte probleme:

  • Pot fi cu usurinta hiperexcitati de catre anxietate sau alte emotii puternice care insotesc stresul obisnuit sau pot fi hiperexcitati cronic de un stres familial accentuat;
  • Pot exista intarzieri si in alte aspecte ale dezvoltarii copilului. De exemplu, copilul poate avea o intarziere in dezvoltarea limbajului sau in cea social-emotionala;

La acest grup de varsta poate aparea si hipoactivitatea (activitatea prea redusa), printre cauzele sale numarandu-se:

  • O boala fizica aparuta brusc sau probleme permanente, cum ar fi astmul si infectiile cornice;
  • Depresia;
  • Alte probleme ale dezvoltarii, care trebuie evaluate.

Caz: Educatorii au luat decizia sa-l dea afara pe un micut, deoarece el intra, aparent, in conflict cu acestia (nu asculta cand i se cerea sa stea jos, sau sa fie atent). Acest copil nu era ca ceilalti, el nu dorea sa stea linistit in timpul mesei, sa doarma la pranz sau sa deseneze alaturi de ceilalti colegi. Un specialist a evaluat situatia si i-a comunicat mamei ca este posibil ca micutul sa fie diagnosticat cu ADHD, asa cum de asemenea este posibil ca acesta sa fie doar extrem de exuberant. Consultantul a sugerat ca micutul sa fie supravegheat indeaproape pentru o vreme, cineva sa stea langa el la masa de desen, cineva sa-l insoteasca intr-un loc mai retras, la ora de somn, pentru ca toti ceilalti copii sa se poata odihni. Ba chiar sa-l implice in activitati in aer liber, planificate inainte de activitati linistite. Dupa un timp, s-a constatat ca micutul de patru anisori era mult mai calm dupa ce se juca afara. Aceste schimbari au dus la diminuarea conflictului cu educatorii si crizele sale de furie au luat sfarsit.

Sursa: Ajuta-ti copilul sa revina pe calea cea buna, Kenneth H. Talan, Editura Trei

Sursa foto: weheartit.com

Copilul tau se comporta imatur?

In primul rand, imaturitatea psihologica si sociala se refera la faptul ca fiul sau fiica ta are o purtare tipica unui copil mult mai mic. Astfel, imaturitatea poate fi episodica sau permanenta.

Regresia episodica este normala: copilul regreseaza la un stadiu anterior cand este supus stresului, si resimte furie, frica, tristete sau jena, sentimente care pot sa depaseasca abilitatile copilului de a gestiona situatia respectiva. De exemplu, un preadolescent care urmeaza sa plece pentru prima data intr-o excursie cu cortul poate sa-si doreasca sa fie dus la culcare ca atunci cand era mic. Ar putea avea nevoie de o asigurare suplimnetara cu privire la capacitatea sa de a face fata primei sale experiente pe cont propriu, departe de casa.

Comportamentul imatur continuu reflecta adesea intarzieri in dezvoltarea emotionala a copilului. Acest lucru poate fi cel mai evident atunci cand il compara cu ceilalti copii de varsta similara. Nu uita ca fiecare copil se maturizeaza in ritmul sau propriu. Imaturitatea copilului tau poate sa fie evidenta atunci cand ii compari dezvoltarea cu nivelul la care crezi ca ar trebui sa fie. Asteptarile pe care le ai pot fi nejustificat de mari, sau poate ca sunt rezonabile, dar copilul nu se poate ridica la nivelul lor. Este posibil ca si tu si copilul, sa acceptati cu greutate imaturitatea lui si sa iti doresti sa se descurce mai bine in situatii sociale si emotionale complexe.

Interventie posibila: In ciuda imaturitatii continue a copilului, acesta va creste!

  • Discuta cu copilul despre faptul ca pare mai mic decat varsta pe care o are. Fa asta intr-o maniera necritica si nu uita ca va creste cu adevarat;
  • Atunci cand incearca sa recupereze pentru a ajunge la nivelul varstei lui cronologice, s-ar putea sa fie nevoie sa-l ajuti sa accepte ca nu este atat de matur pe cat si-ar dori el sau pe cat ti-ai dori tu;
  • Uneori, ai putea crede ca este “prea mare” pentru a necesita atentie sau ajutor special si, cu toate acestea, comportamentul lui iti poate spune contrariul. Ofera-i mai multa organizare, timp si “ocrotire” parinteasca in situatii stresante si pentru emotii dificile;
  • Imaturitatea psihologica si sociala poate fi incurajata neintentionat de anumite tipuri de interactiuni familiale. Daca esti de parere ca se intampla acest lucru, apeleaza la o consultatie din partea unui terapeut specializat in psihoterapie familiala;
  • Cand copilul este motivat, terapia individuala il poate ajuta sa-si constientizeze in mai mare masura emotiile care contribuie la comportamentul imatur.

Sursa: Ajuta-ti copilul sa revina pe calea cea buna, Kenneth H. Talan, Editura Trei

Sursa foto: weheartit.com

Intrarea in comunitate a mamei

Mama nou-nascutului, lauza, este inca la limita intre cele doua lumi: a noastra si cea intrauterina. Este o stare grea, de adanca traire, regresiva si de toata spaima pentru cei din jur. Singurul remediu este timpul si cresterea copilului.

Comunitatea traditionala ofera ritualuri si obiceiuri prin care recunoaste aceasta stare si-i ofera mamei spatiu pentru trairea ei. Mama si bebelusulei devin tabu pentru comunitate, iar orice contact cu aceasta este bine ritualizat. Mama este inteleasa, aparata de intruziuni, dar si continua in regresia sa pentru care se ofera un spatiu (casa) si un timp (sase saptamani) – limitari ce ii asigura revenirea.

Citeste continuarea pe bebelu.ro

Copilul care evita scoala

Copilul poate sa experimenteze, sa-si imagineze sau sa inventeze motive pentru care sa nu mearga la scoala. De ce ar face asta?

Problemele medicale sau fizice, povestile exagerate despre pericolele cu care se confrunta la scoala – acestea pot fi doar cateva dintre aspectele cel mai des intalnite. Daca pericolele descrise de copil par plauzibile, probabil ca vei dori sa iei niste masuri elaborate, care sa il protejeze.

Evitarea scolii este de obicei o expresie a anxietatii de separare: copilul se poate teme sa mearga la scoala din cauza gandului ca nu va mai fi acasa sau alaturi de familia sa, unde se simte in siguranta. Este posibil sa nu fie constient de sursa fricii sale sau poate sa fie prea confuz ori jenat pentru a si-o exprima.

Citeste continuarea pe bebelu.ro

Antidepresivele in sarcina

Daca esti insarcinata sau incerci sa ramai, dar esti diagnosticata cu depresie, te intrebi daca este in regula sa-ti continui tratamentul. Daca acesta ii va face rau bebelusului?

In jurul acestui subiect s-au dezbatut multe controverse, unele studii demonstrand ca antidepresivele sunt periculoase pentru fat, altele relevand riscuri extrem de mici. Cu toate acestea, un singur lucru este cert: depresia netratata poate face mult rau atat mamei cat si fatului.

Mai exista o idee preconceputa conform careia antidepresivele reprezinta un medicament de lux si femeile ar trebui sa incerce sa depaseasca perioada sarcinii fara sa il ia, insa ceea ce nu inteleg majoritatea persoanelor, este riscul substantial pe care il aduce cu sine o depresie netratata.

Citeste continuarea pe bebelu.ro