Povestea ca element terapeutic

Daca basmul terapeutic surprins punctual, bine documentat si cu larga paleta de exemplificari in „Basme terapeutice pentru copii si parinti”- S. Filipoi-1998, demonstreaza faptul ca „indiferent de varsta, avantajele folosirii constiente, intentionate a basmului ca mesaj terapeutic sunt aceleasi necesitand totodata compartimentarea sa, amintind ca:

  • basmul terapeutic ilumineaza, deoarece se adreseaza intuitiei si fanteziei, largind spatiul interior al copilului, reprezentand totodata o lectie de viata care sparge vechiul tipar al conflictului insurmontabil cu care este familiarizat;
  • basmul terapeutic este un vehicol foarte potrivit pentru modele comportamentale si valori morale, schimbarea de pozitiei ii este doar sugerata si are mai mult caracter de joc;
  • mesajul terapeutic este preluat la fel ca mesajul unui vis, nefiind legat direct de experienta vietii reale;
  • basmul nu ajunge sa fie un „trigger” pentru declansarea rezistentei la terapie, ci contribuie la dezvoltarea unei noi atitudini fata de starea patogena, comunicarea fiind facuta prin aceasta forma;
  • basmul aduce solutii cu totul neasteptate, cu efort emotional pozitiv, ajungand chiar sa contrazica logica si obisnuinta;
  • subiectul are posibilitatea sa largeasca sensul original al mesajului terapeutic deoarece basmul transmite un tip de creativitate;
  • mesajul terapeutic se tezaurizeaza, el putand fi imediat, aparent, deghizat sau ascuns, facand ca ambiguitatea sa favorizeze efectul „retard” si facand ca mesajul terapeutic sa poata fi reactivat in alte situatii, fara ca dependenta fata de terapeutic sa creasca;
  • basmul ca mesaj terapeutic poate fi folosit in combinatie cu un instrument de comunicare, deoarece creaza subiectului o baza de identificare protejandu-l si invatandu-l totodata sa se autointeleaga, sa se autoaprecieze pozitiv cat si sa-si descopere propria putere interioara de a se „autivindeca”, adauga in plus, modul mai incisiv, direct a faptelor prin personajele create, asupra celui care o citeste, receptarea fiind maxima.

Povestea terapeutica e prezenta prin mesajul sau specific tinand cont de particularitatile de varsta a celui caruia i se adreseaza, copil sau/si adult, facandu-l a intelege modul in care, receptarea dureri, bolii si chiar a sperantei pot echilibra, metaforic vorbind, acceptarea, resemnarea si in final, starea de fapt creata.

Atunci cand vorbim de povestea terapeutica, in general, logistica sa se indreapta spre depasirea suferintei si a durerii de catre cei in cauza si mai apoi, elaborarea unor naratiuni ce decurg dintr-o logica bine structurata a gandirii pozitive, pornind de la elemente ca: bucurie, speranta, sansa, atitudine, intelegere si acceptare.

Cuvantul are putere magica, el poate vindeca atunci cand spus unde, cum si de cine trebuie, recunoscandu-i-se astfel, valoarea terapeutica, actioneaza ca o forta.

Povestea terapeutica prin nararea faptelor „comprima” la maxim experiente de viata, menite a semnala o stare de fapt si a atenua criza ce, inevitabil apare la un moment dat, declansata, precum, filosofic vorbind, de neintelesuri ale intelesului, stiutelor si nestiutelor.

Povestea terapeutica se povesteste (se spune) si nu se citeste. Ea trebuie sa fie liantul dintre trup si suflet, gand si gestica, traire si exprimare. Ea nu poate fi spusa de catre oricine, oriunde si oricum. Traind in simbioza cu cel suferind, povestea terapeutica isi are legile nescrise ale vulnerabilitatii sale, ceea ce face ca simpla virgula, sa mai acorde o sansa, iar punctul, o certitudine si o reusita.

Pornind de la un caz real sau fantastic, povestea terapeutica isi indeplineste menirea de mediator a durerii si suferintei, aducand mult mai aproape pe cel aflat intr-un impas, sincopa a vietii, de lumea in care legile care guverneaza pot declansa aparitia unor resurse vitale de a invinge: frica, teama, nelinistea, neputinta, nesiguranta si a descoperi speranta si sansa, conjugand verbele „a vrea”, „a putea” si „a dori”, la timpul pretent. In acel moment, povestea terapeutica isi dovedeste utilitatea, facand prin puterea cuvantului ca lumea pentru cel in suferinta, „sa se miste altfel”, sa fie perceputa prin prism noilor conotatii cognitive ale elementelor de identitate personala , dand unicitate clipei traite.

Sursa: Povestea Terapeutica, Maria Dorina Pasca, Editura Ardealul

Foto: weheartit.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *