Cum renuntam la scutece?

Iata o marturie de-a unei mame cu cinci copii, despre cum i-a invatat sa renunte la scutece. Prin cei cinci copii, aceasta mama a avut cinci experiente diferite, si anume: cu primul a fost foarte insistenta, l-a dus mereu la olita si l-a certat cand facea pe el sau cand nu voia sa se aseze pe olita. Dupa un an de eforturi a reusit – la doi ani nu mai facea pe el in timpul zilei si la 2 ani si jumatate nu mai facea pe el noaptea. La al doilea copil a schimbat sistemul, punandu-l pe olita dar nu-l mai certa, si tot asa pana la ultimul, pe al cincelea lasandu-l in pace: nu l-a pus deloc pe olita. Concluzia este urmatoarea: toti copiii au incetat sa mai faca pe ei la doi ani in timpul zilei si la doi ani si jumatate in timpul noptii.

Aceste marturii vor consola, cu siguranta, multe mame care isi fac atata sange rau pentru copilul lor, care inca mai face pe el. Aceasta mama a avut totusi noroc prin faptul ca primul copil n-a mai facut pipi in pat, deoarece a inceput sa-l invete prea repede cu olita. Dar in jurul varstei de doi ani, din momentul in care copilul este in stare sa se urce si sa coboare singur pe o scara, o scara de zidar, pana la ultima treapta de care se prinde cu mainile, doar atunci sistemul sau nervos este dezvoltat suficient pentru ca el sa poata, daca este atent, sa-si controleze reflexele sfincteriene.

Inainte, e prea devreme. Aceasta mama a avut un al doilea copil dupa un an. Cel mare a resimtit ca pe ceva placut interesul pe care mama l-a aratat pentru funduletul sau: in felul acesta ii acorda o atentie deosebita.

Fara sa-si dea seama, ea a facut pentru primul ei copil un lucru foarte abil, pentru ca in felul acesta el a continuat sa retina atentia mamei si dupa nasterea fratelui sau. Ceilalti copii cresc prin identificare cu cel mare. Tot vor sa faca, cat de repede pot, la fel de bine ca si cel mare. Evident ca nu reusesc, ziua, inainte de 21 de luni, la fete, si 23 de luni la baieti – baietii sunt in urma fetelor. Dar se pune o intrebarea: daca nu cumva acest prim copil e ceva mai perfectionist, mai putin liber si suplu in miscarile sale decat ceilalti? Daca nu, e perfect. Oricum, este intr-adevar pacat sa pierzi atat timp cu olita, cand sunt atatea lucruri de facut pentru ca mainile, gura, vorbirea si intregul corp sa castige in indemanare…

Cand copilul isi foloseste bine mainile, cand se misca usor si isi coordoneaza liber si fara efort miscarile, cand are un tonus bun si vorbeste bine, ajunge sa vrea singur sa nu mai faca pe el, sa procedeze ca adultii, adica sa mearga la toaleta. Cu ocazia asta mentionam un fapt foarte important: mamele nu ar trebui niciodata sa aduca olita la bucatarie sau in camera copiilor. Aceasta trebuie sa aiba locul ei in baie, cu exceptia noptii, iar copilul – doar daca e foarte frig, in timpul iernii, desigur – sa mearga intotdeauna la baie cand are nevoie, si nu in incaperile unde se sta sau se mananca.

Sursa: Cand apare copilul, Francoise Dolto, Editura Trei

Foto: weheartit.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *