Arhive categorie: DANIEL OSMANOVICI

Daniel Osmanovici

21 km prin Lisabona

Un material de: Daniel Osmanovici

Sau un semimaraton prin Lisabona de 21 km (ca atat are un semi). Poate te intrebi ce are asta de-a face cu a fi parinte. Pai are, pentru ca sunt momente in care vrei sa faci o „pauza” si atunci ce urmeaza sa scriu e strans legat de concediul nostru si concediul lui 

Deci… in virtutea (si nu numai) faptului ca sunt unul dintre ambasadorii semimaratonului si a maratonului Bucuresti (ambele internationale) am fost invitat de Bucharest Running Club (cei care organizeza cele doua evenimente majore) sa descopar cum e pe afara fata de ce este pe la noi. Nu e prima data cand alerg „pe afara” si asteptarile erau MARI. Sa va zic ca am fost dezumflat… va zic, dar inainte hai sa o luam pe rand.

Orasul este superb, oamenii „out of this world” (cei mai prietenosi de pana acum), mancarea delicioasa (si nu putina), iar preturile foarte apropiate de ce e pe la Bucuresti. Problema ar putea fi biletul de avion, care e pe la 350 de euro (evident ca o rezervare din timp aduce si o reducere pentru orice companie de linie) cu TAP, zbor direct de vreo 4 ore. Dincolo de achizitionatul biletului de metrou care e mai anevoios si usor ciudat e foarte usor sa te misti in oras. De preferat ar fi sa iei orasul la pas, dar daca nu o faci… e in regula, pentru ca exista autobuzele turistice, tuk-tuk-uri, tramvaie de la 1800-ish, funiculare, deci ai cu ce!

DAR am ajuns acolo pentru semimaraton si a fost asa… am luat foarte repede kit-urile, dar a trebuit sa ne descurcam cu modalitatea de a ne prinde numerele de tricourile negre! (daca e cald… cum a fost, si mult soare, culoarea neagra e neinspirata), mai ales daca nu iti dadeai seama pe unde gaseai asa ceva la sport-expo. La START trebuia sa mergi exact cum alergai, adica nu aveai unde sa iti lasi diverse pentru ca FINISH-ul e in alta parte, deci trebuie sa te imbraci subtire sau sa fi dispus sa arunci ce e in plus (nu vreau sa va zic de aglomeratie). Traseul e bun pentru un PB, dar e trist pentru ca nu sunt sustinatori pe traseu, ceva-ceva pe la FINISH, dar raportat la 37.000 de participanti mi-au parut foarte putini. Mi-a parut usor ciudat cum au dotat punctele de realimentare, prea multa apa la inceput si tarziu fructe, gel sau izotonice (poate sunt eu prea pretentios). Aveau cantaciosi pe drum, dar vroiam sa vad ceva din oras (asa cum sunt altele de prin alte orase), in schimb… zona industriala. Punctul FORTE… podul – in timp ce alergi, pe sub tine trece trenul si pe sub, vezi si golful.

La final… buluc si alta dezamagire. Abia am gasit medaliile, nu am gasit apa, izonotnic, fructe sau altceva… prea aglomerat. Ca sa luam ceva transport… a trebuit sa stam prea mult, pentru ca era prea aglomerat (ce-i drept autobuzul pe care l-am ales, intr-un final, ne-a plimbat prin zone in care altcumva nu ma fi ajuns de buna voie).

Noroc ca au orasul frumos si cursa (asa cum a fost ea) a fost „inghitita” de restul experientei… oricum la Lisabona nu mai alerg.

Revenind la oras… Citeste mai multe aici 

Foto: arhiva personala

7 pasi sa scapi de scutece

Un material de: Daniel Osmanovici

Acu’ nu stiu daca sunt 7 pasi, dar imi place cifra si am vazut ca e si titlul unei carti (pe care nu am citit-o), dar cu siguranta sunt cativa pasi pe care ii puteti face pentru A SCAPA DE SCUTECE.

De cele mai multe ori renuntarea la scutece este o actiune strans legata de aparitia olitei.

Dincolo de nenumaratele carti pe acest subiect, vine experineta fiecaruia.

In primul rand se zice ca fetele renunta mai usor decat baietii. Nu stiu daca e adevarat, DAR se pare a fi adevarat. Ma gandesc doar la exemplele pe care le am in bloc, adica la 2 ani si o luna fiica-mea nu mai stia ce sunt alea scutece, in timp ce erau baieti de 3 ani care inca preferau sa faca ‘number one’ sau ‘number two’ doar in scutece.

Pe vremea mea… scutecele aratau altfel, trebuiau spalate, nu era asa de simplu… le umplea bebe si tu le aruncai… asa ca dezvatul de scutec era obligatoriu sa apara cat mai rapid. De aici si o postare a unei mame la un articol precedent.

„Dragii mei, pe fiica mea am pus-o la olita inainte sa plece in picioare (pe la 8 luni, ca la 10 a plecat in picioare) si a fost foarte bine. Ce-i drept in 1990 nu erau pampersii la putere, dar mi-a prins bine. O puneam frecvent la oala, mai facea si pe ea, dar pe la un an si-un pic venea singura cu olita. Va sfatuiesc sa eliminati repede scutecele astea. Succes !”

Am incercat sa o pun in situatia de a vedea pe alti copii cum folosesc olita. Cel mai bun exemplu a venit de la fata nasilor, care e mai mare si, care nu mai folosea scutece si cum fugea la baie la olita sau wc (cu adaptor) era cu fiica-mea dupa ea. Puterea exmplului face minuni!

Deci daca ar fi sa ma iau strict dupa ce am facut eu pentru ca fiica mea sa renunte la scutece… (citeste aici continuarea articolului)

 

Olita, prietenul “dusman”

Un material de: Daniel Osmanovici, www.tataincepator.ro

Treaba cu olita e foarte complicata. Intr-o proportie covarsitoare parintii vor ca al lor copil sa presteze cat mai devreme la olita, sa scape de scutece. Ca e de ordin financiar aceasta dorinta sau comoditate sau competitie cu alti parinti …mersul la olita trebuie facut la momentul potrivit, oportun …altfel graba va strica treaba!

Va asigur ca nu vreti sa incepeti aceasta experienta cu plansete!!!
Specialistii spun ca bebe e pregatit pentru olita atunci cand intelege senzatiile legate de propriul corp, cand intelege ce sunt alea degete, buric samd, altfel veti fi doar 2 parti care nu se vor intelege reciproc. Varsta cea mau potrivita e pe la 2 ani. Acu daca copilul e ‘precoc’ e normal sa nu asteptati pana la varsta aceea.

Eu unul am inceput pe la 1 an si 7 luni sa las olita prin casa, sa o vada, NU pentru joaca, sa inteleaga ca e un obiect care va face parte din viata ei. Cand zic ca am inceput ….ma refer la faptul ca inainte de a iesi din casa o puneam pe olita, la fel si la intoarcere. Din cand in cand mai faceam asta inainte de culcare, DAR pana la doi ani nu am facut din asta o practica constanta, un program fix. Oricum de la 1 an si 11 luni, odata cu mersul la cresa, cei de acolo au preluat fraiele. Ca sa explic nitel …pentru ca sunt multi copii (cu sau fara scutece) era nevoie de un program, lucru care a dus, in final, ca pe la 2 ani jumatate sa renuntam TOTAL la scutece. Colectivitatea a fost factorul determinant in ‘strangerea relatiilor’ cu olita.
Acum constat ca sunt cateva chestiuni ce ar trebui evitate pentru o ‘folosire eficienta’ a olitei si o renuntare definitiva la scutece.

1. NU incepeti prea devreme, pana la 1 an, pentru ca e posibil sa se sperie, pentru ca nu intelege ce vreti de la el si sa refuze ‘contactul’ foarte multa vreme.
2. NU il puneti pe wc, chiar daca aveti adaptoare. In general, pentru ca e sus, bebe are tendinta sa se sperie, plus ca nu poate explora ce a ‘produs’.
3. NU ii faceti galerie si NU strangeti public cand e ‘pe treaba’. Treaba asta inhiba, ca sa nu mai zic ca si voi daca ati avea public ati presta cam greu.
4. NU va scarbiti daca va arata ‘productia’. La inceput, pentru ca descopera, e mandru si nu intelege ce provoaca daca arata ce a facut, deci priviti si laudati.
5. NU il fortati sa faca mai mult decat a facut, pentru ca voi credeti ca ‘mai trebuie’.
Acu ca am zus ce NU trebuie, va zic si ce merge.
1. Merge sa incerci sa creezi o rutina, dar ofera si explicatie copilului in legatura cu ea.
2. Poti sa ii dai ceva sa ii ocupe timpul, de genul ..carte cu imagini, o jucarie. Unii il pun la TV, altii ii dau tableta in brate. Nu stiu daca e bine sau nu …dar unii copii suporta mai usor ‘stresul’ olitei.

Citeste materialul in intregime aici

Foto: weheartit.com