Arhive categorie: TATI IN ISTORIE

Societate patriarhala si matriarhala

Legea cea mai frumoasa: Sa-ti asculti tatal. Eschil

De aproximativ un secol si jumatate se discuta daca tatii si-au impus dintotdeauna autoritatea. Daca patriarhatul dominant in istoria Occidentului n-a fost precedat, in vremuri preistorice, de un matriarhat. Subiectul este printre cele mai putin neutre care se cunosc. Convingerea ca a existat la origini un matriarhat a fost exprimata de multi autori plini de avant ideal. Aceasta pentru ca tema nu trezeste doar idealuri puternice autorilor ci si emotii intense cititorilor. Imaginea abstracta despre patriarhat si matriarhat se asociaza cu amintirea concreta a unui barbat si a unei femei.

Grupul matriarhatului nu corespunde neaparat feminismului, iar femeile se regasesc pe ambele fronturi. Pentru ca la inceput, chiar si cel mai puternic barbat statea in bratele unei mame, exista tentatia de-a crede ca ceva similar s-a intamplat si cu civilzatia. In schimb care sunt amintirile care ii calauzesc pe aceia care cred ca societatea umana a fost patriarhala inca de la inceput? Raspunsul nu poate fi la fel de simplu ca intrebarea de mai sus. Cine se afla de partea patriarhatului demonstreaza mai rar emotie, o adeziune ideologica. La matriarhat se ajunge printr-o atingere calda, la patriarhat printr-o atingere rece. Tatal reapare in joc in mod indirect, prin intermediul functionarii mintii sale.

Fiecare inceput, omul, chiar si barbat fiind, il vede insotit de femeie, mult mai mare decat el, regina corpului sau: mama. Este posibil ca, atunci cand se formeaza primele nuclee sociale, sa devina fireasca, prin analogie, considerarea mamelor ca regine ale societatii.

Ipoteza de matriarhat se referea la epoci in care nu exista scrierea. Asadar, este vorba despre reconstituiri foarte indirecte ale unor societati despre care nu stim aproape nimic. Epoca de aur  a mamelor ar putea sa corespunda raspandirii unei economii, dar nu numai; si trecerii – de la paleolitic la neolitic, fiind epoca celor mai mari revolutii din intreaga existenta umana.

Desi frontal matriarhatului a produs argumente interesante si mai recent, cea mai mare parte a informatiilor disponibile sprijina ipoteza ca patriarhatul a predonimnat inca de la inceputurile civilizatiei. Noi, modernii, suntem saraci psihologic si compensam luand lucrurile literal, extragand statistici din aceste reprezentari: astfel ca numarul mare de femei ne face sa ne gandim la o cantitate importanta de putere feminina. Reprezentatiile predominante intr-o societate nu descriu neaparat functionalitatea sa reala si raporturile sale de putere.

Daca la originile istoriei noastre au stat societati patriarhale, mintea acestor patriarhi a fost probabil locuita nu doar de modele masculine, ci mai ales de imagini feminine, extraordinar de numeroase si puternice. Gandirea era dominata de o imagine generativa: omul voia sa se reproduca, sa renasca, sa insamanteze, sa dea nastere. Si apoi sa cultive, sa faca sa creasca. Observand femeia, puternic impresionabila de atunci, a devenit gravida prin antologie. A intrat in gestatie idea de gestatie.

Odata cu Neoliticul omul a facut inca un pas: cea mai mare innoire din toate timpurile, pentru ca a inceput cu aspiratiile omului de crestere infinita. Gandirea a trecut pragul pubertatii si, omul traia ca sa genereze. Incepand cu epoca neolitica, omul n-a mai acceptat sa existe in conditii statice. S-a spus ca omul a ajuns la spiritualitate si transcendenta – la activitatea mentala superioara si abstracta. S-a intrebat ce e nasterea, s-a intrebat nu doar ce devii dupa moarte, dar si ce esti inainte sa vii pe lume si ce forte te aduc in ea.

Lumea tatilor nu poate sa n-o includa pe cea a mamelor. Lumea mamelor, in schimb, ar putea, in abstract, sa renunte la tati si sa-i inlocuiasca cu un contact ocazional cu masculii. Mitul Amazoanelor spune chiar asa: intr-un trecuit nu foarte indepartat, poporul de razboinice a prosperat nu supunandu-i pe barbati, ci lipsindu-se de ei.

Patriarhatul nu le zdrobeste doar pe mame ci cu timpul, in mod diferit si indirect il oprima si pe tata. Ascensiunea patriarhatului poate chiar sa-l faca sa devina invizibil pe tatal propriu-zis. O mama reuseste mai arminios sa devina o reprezentanta a matriarhatului fara sa se piarda in institutie: ramanand mama, fara sa modifice relatia individuala cu copilul. Pentru tata e mai dificil. Construirea unei relatii cu copilul e mai precara, ceea ce nu compromite profunzimea relatiei, cat libertatea ei de a exprima asta. Introduce tacerea si graveaza pe aceasta piatra greu de carat, amprenta melancoliei.

Sursa: Tatal, Luigi Zoja, Editura Trei

Foto: weheartit.com

Saltul spre tata

Marele eveniment pe care il pregateste hominizarea si pe care, dupa parerea noastra, il desavarseste sapiens nu este “uciderea tatalui” ci “nasterea tatalui” Morin, Paradigma pierduta: natura umana

Cu cateva milioane de ani in urma, in Africa, in zone cu vegetatie bogata, locuiau preoamenii. Sau, daca preferam sa ni-i inchipuim mai bine, oamenii-maimuta. Ei se imperecheau asa cum se intampla astazi la animale, intre mascul si femela nefiind o legatura fixa. Mergeau in cele patru membre, dar acest stramos statea si in pozitie verticala. Printre abilitati, ei isi insusesc si transportul. Aceasta functie care, pentru stramosi, a reprezentat descoperirea unui avantaj, acela de a cara. Iar lucrul cel mai important de carat pentru ei erau copiii. Perioada de crestere si dependenta de adulti s-au prelungit pentru a include ceea ce gestatia lasa neterminat. Omul este in prezent, singura specie care pare sa nu-si asume calitati definitive. Ca adulti, oamenii au aceasta tendinta de a ramane nesatui, curiosi si nelisnititi: adica isi pastreaza atitudinea psihologica din etapa de crestere. Revenind la nou-nascuti, acum, pentru prima oara, nu este autonom. Cand protoomul s-a ridicat in picioare, mana libera n-a devenit neaparat o posibilitate, cat o necesitate – copiii nu ar fi supravietuit altfel. Daca mainile mamelor erau ocupate cu copiii, de hrana si de aparare trebuia sa se ocupe masculii: care poate ca de aceea si chiar de atunci ar putea incepe sa se numeasca tati.

Lucrurile incep sa evolueze, astfel incat noutatile constitutiei corporale, ale vietii asociative si ale activitatilor de intretinere erau insotite de schimbari in relatia dintre masculi si femela, care la randul ei, impulsiona si accelera acele evolutii. Exista urme pietrificate care au ajuns pana la noi, descoperindu-se in Tanzania o familie (mama, tata si copil care se deplasau uniti) care dateaza de cel putin 3,5 milioane de ani.

Vanatoarea a apartinut din toate timpurile barbatului, iar femeia se indeletnicea cu culegerea de vegetale pe distante mici, lucru impus de prezenta copiilor. Curios este ca si astazi se pastreaza acest tipar, barbatii fiind predispusi spre a manca mai multa carne, iar femeile avand preferinte mai degraba vegetale. Barbatii intretineau si nevoile alimentare ale copiilor, oferindu-le din vanatul lor – asta le garanta si o perpetuare a specie, pana la urma, pentru ca asigurau un nivel crescut de nutrienti pentru copiii lor, si deci si o sansa mai mare la supravietuire. Dar asta i-a obligat sa plece tot mai departe in cautarea hranei. Evolutia memoriei si fidelitatea fata de imaginea familiei i-a facut tot mai mult sa se intoarca la locul de plecare – aceasta fiind a doua jumatate a indatorii, pe langa cea de a vana. Este cea mai mare provocare din toate timpurile – evolutia biologica ne spune ca intoarcerea barbatilor a avut loc si nu a mai fost doar o intoarcere de grup, ci au inceput sa formeze cupluri si nuclee familiale.

Astfel, fiintele aparent nomade si-au inventat apartenenta la un loc. Au descoperit intoarcerea la familie si nostalgia care ii e profet: golul dureros lasat de absenta partenerei si a copiilor, dorinta de a fi langa ei. Atunci au inventat iubirea!

Faptul ca fiul se dezvolta si invata sub privirea parintelui, il face sa fie perceput de acesta ca fiinta potentiala pentru excelenta. Adultul care il observa nu mai e doar mama, iar dezvoltarea unei relatii cu el ajuta la maturizarea mintii, iar aceasta la randul ei contribuie la selectia mai multor tati dotati cu atitudini paterne.

Poligamie vs Monogamie

Tatii cu vechea sexualitate instabila care se luptau intre ei pana la sange, pentru o femela, aveau sa fie alungati de primele comunitati, fiindca erau prea violenti. Monogamii deveneau stapanii universului pentru ca au stiut sa-si tina in frau satisfacerea imediata a instinctelor in favoarea unei vieti planuite. Ca sa obtina asta, activitatea mentala a masculilor a devenit mai complexa, a inaintat spre viitor, a atins un anumit nivel de abstractie. Inainte sa fie inventata de un sistem de legi, monogamia era pe cale sa castige batalia supravietuirii.

Sursa: Tatal, Luigi Zoja, Editura Trei

Foto: weheartit.com

Parintele care inoveaza

„Fii asa cum iti doreai sa fie parintii tai”

Ne place sa credem ca suntem open-mind. In orice caz, de multe ori, putini dintre noi isi pun intrebari legate de credintele noastre si de unde vin acestea. Cu atat mai mult cu cat vorbim despre parenting.

Caz: Corina o ajuta pe mama sa in bucatarie, pregatind cina pentru invitatii care urmau sa vina cu ocazia sarbatoririi Craciunului. In timp ce mama sa introducea curcanul in cuptor, Corina a intrebat-o de ce l-a taiat in doua. Incurcata, mama Corinei si-a gasit cu greu cuvintele, insa i-a replicat ca face asa pentru ca si mama sa facea la fel. Bunica micutei Corina era in living, asadar au putut sa o intrebe amandoua de ce obisnuia sa taie curcanul in doua. A oferit un raspuns similar cu cel al mamei Corinei, nu a putut sa explice nimic concret si le-a spus ca asa a invatat de la mama ei. Pentru ca a auzit intrebarea, stra-bunica a raspuns simplu: pe vremea aceea aveam un cuptor foarte mic si nu aveam alta solutie decat sa tai curcanul in jumatate.

Daca micuta Corina nu ar fi pus intrebarea, probabil ca aceasta traditie a familiei ar fi ramas nepovestita si pentru generatiile care urmau. In trecut, parintii isi puneau foarte rar problema credintelor personale referitor la cresterea copiilor, insa devreme ce au aparut cateva informatii pozitive legate de parenting, lucrurile s-au schimbat.

Iata cateva adevaruri nespuse despre parenting. Ai experimentat vreunul dintre ele?

  • Nu am fost crescut dupa carte si totusi am crescut bine;
  • Este „treaba mamei” sa aiba grija de problemele emotionale ale copiilor;
  • Copiii inteleg unele lucuri mai bine decat unii adulti;
  • Copiii sunt prea tineri ca sa inteleaga grijile adultilor, asadar nu sunt afectati de ele.

Inainte de a te panica la gandul ca vei copia aspectele negative ale stilului parintilor tai (ceva ce ai jurat ca nu vei face niciodata), ar trebui sa stii faptul ca micutul tau iti copiaza acitunile si credintele, iar acest lucuru este perfect normal si face parte din abilitatile umane de supravietuire. In orice caz, ceea ce trebuie sa faci acum este sa stabilesti daca stilul de parenting cu care ai fost tu crescut poate fi un bun model si pentru cresterea copilului tau.

Sursa: Raising confident happy children, Anthony Gunn

Foto: weheartit.com